Mica publicitate

VÂND suflet. Poate fi recondiționat. Se poate plăti și cu cardul. Primesc și bonuri de masă. Preț negociabil. Fără intermediari. Rog seriozitate din partea diavolului. Să nu mai sune cu voce de femeie noaptea târziu, spre dimineață să-mi spună că mă iubește. Să nu mai pretindă că e bunica moartă și să-mi spună că i-e dor de mine și mă așteaptă. Să mai merg și eu din când în când la biserică să mă rog pentru ea, ca Dumnezeu să ne aducă repede împreună, pentru că mi-a făcut vărzare, cum îmi place mie. Și s-o aduc și pe fata aia, care mă tot sună noaptea, s-o cunoască și ea, e sigură că e fată bună dacă mă iubește și o iubesc și eu. Să nu mai sune de la Vodafone c-am vechime şi au un plan tarifar cu o ofertă mai bună pentru mine la abonament, cu minute gratuite în străinătate, pe lumea cealaltă, sau să-mi bage tableta lor pe gât. Să nu mă cheme în multinaționale la interviuri pentru job. Rog diavolul să se abțină dacă e neserios. Aștept şi diavolii din alte religii.

* * *

Praf cosmic

nu înțeleg nimic din lumea asta
dar nici din alta. explozii stelare

oricât m-aș strofoca
cu ce mă încălzește pe mine acum
soarele unei alte galaxii
inima de pe asfalt a ariciului care încă bate
când lanțul de la bicicletă a căzut
și nu reușesc să-l pun la loc
să merg mai departe?

sonde spațiale care descoperă
mesaje extraterestre pâlpâind
că undeva departe există
condiții prielnice
unde viața ar fi posibilă?

expansiunea universului
tristețea asta care continuă să crească —
am putea să inventăm ceva mai frumos
o dimineață în care să plouă cu rouă
peste albeața mestecenilor

când ne sărutam mă simțeam ca în copilărie
când beam lapte bătut din putinei
și făceam mustăți și alergam prin toată curtea
prost & fericit – de pe șoriciul porcului
făcând tumbe printre găini
și reverențe curcanului

prost & fericit – ca iarna când îți îngheață
limba pe clanță și nu mai poți s-o dezlipești
primăvara îți întinde dulceață de zarzăre pe limbă
flori de gheață – se fac derdeluș
până pe calea lactee

stelele erau pufuleți
care mi se lipeau de cerul gurii
buzele tale dimineața așteptau arzând
supernove în uleiul încins din tigaie
o omletă-jumări mai frumoasă
decât niște explozii stelare

la fiecare clătită făcând piruete în aer
precum o katiușă acrobată la circ
executând la trapez
saltul mortal fără plasă
și prinsă perfect în tigaie
tot prost & fericit

ca atunci când prindeam în palme fluturi
aluatul pe care-l frământam
cu buna la țară când puneam la copt
pâine de casă pe vatră
mânjit pe degete de praf cosmic

ai uitat cum era atunci dar noi chiar
am făcut paturile radioactive erau dimineți
în care nu te mai săturai de fericire
cum nu te saturi de somn atunci când spui
mai lasă-mă doar cinci minute

dacă ai fi acum cu mine n-aș schimba
nimic „nici măcar cinci minute”

by Marina Sofia

I was as shocked as anyone in the Romanian literary world to hear of Diniş’s premature death at the age of 32. He’d been such a vibrant part of the Romanian poetry community, particularly in performance poetry. I was asked to translate several of his poems for a proposed anthology of contemporary Romanian poetry, and loved them all, with their sense of wistful yearning and even deathly premonition, and how well they evoke the loneliness and emptiness of contemporary urban life.

The first poem, “Classifieds,” was relatively easy to translate—not just because it had no rhyme or meter, but most probably because the abbreviated, specialised language of ads now sounds similar the world over. I liked the sly reference to multinationals penetrating local markets, a colonialism of our times.

The second poem, “Cosmic Dust,” is much more grounded in a specific time and place, evoking a childhood in the Romanian countryside. There are references to foods that most people in the English-speaking world are likely unfamiliar with—now or ever—so I opted to find the nearest equivalents without resorting to explanatory footnotes.  “Soriciul porcului” is the pork crackling and fat typically consumed around Christmas or eaten with green onions as a packed lunch when working in the fields. I chose “pork scratchings” as a portable snack that would be more readily understood, but in Romania, people tend to eat them raw. “Pufuleți” is a very popular salty snack of puffed corn—which I have only seen in specialty East European shops, but the nearest equivalent in terms of appearance would be “cheesy puffs,” although no cheese is involved in the making of the Romanian snacks.

Yet, in spite of the lyrical specificity of the poem, which made me remember fondly my own holidays spent at my grandmother’s place in the countryside, I love the way it reaches out to encompass all of nature on this planet and beyond, into space, reminding us of our frail and transient existence as mere specks of dust.

Adrian Diniș (1986–2018) was an award-winning Romanian poet, who lived and studied in Bucharest. His poems were published in every prestigious Romanian literary magazine, and he was widely admired on the spoken poetry scene until his sudden death in 2018. His debut collection appeared in 2010, while a second collection of his poetry was published posthumously in 2020.

Marina Sofia is a literary translator from German and Romanian, critic, and editor at Corylus Books, a publishing house she co-founded that specializes in translated crime fiction. She has also published poetry and flash fiction (her own and in translation) in Sublunary Edition’s Firmament, GFT Press, Zoetic Press, Cerasus Magazine, Bangor Literary Journal, and elsewhere. Her translation of “X-rays” by Adrian Diniș was a highly commended first-time entrant at the Stephen Spender Translation competition.